Grimus - Panikon

Ne indreptam in fiecare clipa spre schimbare, desi in lumina cotidianului, totul e parca la fel. Realitatea e in stare sa ne puna la incercare rabdarea. Care este sensul, sau pentru unii dintre noi care credem ca am gasit deja un sens, intrebarea ar fi “Este acesta cu adevarat sensul vietii?” Daca privim cu ochi de vultur realitatea de azi, vedem acele trasaturi brute, animalice ale oamenilor, care au ca efect persistenta unui sistem gresit, nedrept, superficial, bolnav. Lumea a devenit o balta in care “autoritatile” (politicieni, mass media, parinti, idoli) vand vise pe bat, creeaza frici pentru a-si intari puterea de dominatie, pescuind constant adepti care nu au probleme in a-si incredinta destinele si puterea de alegere in mainile lor.

Instinctul de “turma” e nelipsit; societatea ne indeamna sa ne debarasam de alegerile individuale, si ne impune subtil alegerea cailor propuse de altii. Toata fuga spre competitie, performanta a dus la o societate cu morala incerta. Povestea (asemeni oricarei povesti care inca isi cauta finalul) este lunga, si cu multe fatete, insa un lucru este cert: vrem nu vrem, uneori captam aceste adevaruri ale lumii actuale.

Neputand sa ignor toate aceste aspecte cel putin ambigue, am simtit nevoia sa fac ceva. Am apasat pe un buton imaginar, si am facut o poza mentala a tuturor acestor aspecte ale realitatii care ma irita. In camera obscura, am extras cea mai apropiata poza: formatia Grimus.

Ascult Grimus, si nu ma pot opri. Motivul? Nu m-am lasat “convinsa” de premiile formatiei sau de feedbackul pozitiv (din afara), nici de faptul ca sunt clujeni, nici de faptul ca nu canta in romaneste; nu am vrut sa imi fac o opinie apriori. Am dat doar drumul la muzica, si am ascultat. Cred ca muzica trebuie sa aiba o proprietate definitorie pentru a rezista “probei timpului”. Oare ce anume trebuie sa aiba o piesa pentru a nu duce ascultatorul la saturatie, pentru a fi ascultata iar si iar?

Inainte de toate, cred ca mesajul, feelingul transmis ascultatorului este cel care tine vie muzica- Grimus este dovada.Versurile care merg mult dincolo de banalitate sau nepasare fac ca piesele sa poata fi ascultate pe repeat, fara sa dea o stare de plictis.

Am remarcat multe la Grimus. Evident ca nu putea sa imi scape partea de instrumental, plina de idei indraznate, originale, care raman in memorie. Schimbarile de ritm sunt dovada tupeului de experimentare al formatiei, si puterea de abandonare a cliseelor. Piesele arunca ascultatorul dintr-o dispozitie in alta, trecand de la exaltare la tristete printr-o simpla schimbare de ritm. Ascultand melodiile, parcurgem un drum care nu poate fi anticipat.

V-ati gandit vreodata ca atunci cand muzica e foarte buna, si ii simtim forta, nu ne mai intereseaza chestii banale, suplimentare, gen de unde sunt cantaretii , ce fac in timpul liber, cati copii/caini/pisici au? Totul e acolo, in muzica...de cele mai multe ori nu realizam ca stam fata in fata cu tot ce are mai sincer si mai pur un artist. Formatia Grimus este peste tot in acele versuri...nu trebuie sa scormonim dincolo de muzica.

Panikon, primul (si deocamdata singurul) album al formatiei Grimus este parca nascut de realitatea actuala. Panikon sedimenteaza in urechile ascultatorilor toate acele capcane ale realitatii actuale, care dor, care irita, care intriga, transmitand un mesaj: Deschide-ti ochii, priveste, si actioneaza in felul tau!

Totul e pe dos… asa e lumea in care traim. Umanitatea desfasoara un spectacol in fuga, de prost gust, cu implanturi de sentimente second hand. In vietile noastre e un timp prielnic pentru a sta singuri, fata in fata cu noi insine; e timpul pentru a lasa sa primeze propriile ganduri, decizii, idealuri.
Lumea de azi e dura, flamanda de a face minuni, de a revela solutii, de a conduce experimente, sfasiind chipuri prea inocente. Ea naste multe suflete putrezite, fade, de silicon. In ferma animalelor (politice) se ascund cele mai autoritare si perverse ganduri acoperite de umbrela stralucitoare a mass-mediei. E o lume in care unii aleg sa voteze, iar altii aleg sa gandeasca...

Suntem constant supusi unui flux care impinge inspre adictie, cu ecrane colorate la care ne holbam, traind o fericire aproape virtuala. Insa cand filmul se termina, realizam ca nu mai avem inspre ce sa alergam. Vom reusi oare sa gasim puterea de a nu ne lasa manipulati, de a nu ne transforma din papusari in papusi?

Cand totul pare prea greu, devenim confuzi. Intrebari precum “Unde suntem?”, “Cine suntem?” pot aparea subit, in timp ce ne indreptam spre viitor. Ne fac cu ochiul fricile pe care le-am tot amanat, usile pe care nu am indraznit/suportat sa le deschidem...Ne simtim invaluiti in ceata, si nu putem accepta schimbarea, nici ceasul care ticaie parca tot mai insistent, nici realitatea faptului ca ne indreptam ireversibil spre o alta etapa a vietii. Nu mai suntem tineri, insa continuam sa traim in acel “ieri”, cand totul era perfect.
Ne inconjoara o stare bolnava, ne pandeste anxietatea, frica, si cu toate acestea invatam sa ne apropiem de iubire, sa o simtim acum parca mai mult decat oricand, desi pasul dintre iubire si ura este atat de fragil...

Timpul trece, si realizam ca imbatranirea nu tine de timp, ci de intensitatea cu care percepem faptele, de puterea acestora de a ne marca. Suntem singuri, si incercam sa acceptam soarta singuratatii. Insa nu putem sa negam ca intotdeauna exista timp pentru a deveni prieteni adevarati. Un suflet sincer va gasi de cele mai multe ori compania unui alt suflet sincer. Asa a fost, si asa va fi mereu. Prieteniile adevarate nu se sfarsesc de fapt niciodata, nici macar o data cu sfarsitul.

Poate ca nu vom putea schimba curand traiectoria realitatii, insa cand suntem impreuna, si cand fricile se impart irecuperabil la doi, poate nici nu mai conteaza.
Incet, incet, vom invata sa fim noi insine. Incet, incet, ne vom elibera de privirile indiscrete ale celorlalti.
Toate aceste aspecte se gasesc pe melodiile catchy ale formatiei Grimus.
Cand ne simtim infometati de sens, putem comanda aceasta alternativa de meniu: Panikon - confuzie-adictie-pasiune-anxietate-perversitate-egoism-iubire-evolutie-moarte.

Auditie placuta!


GRIMUS:

Bogdan Mezofi (Voce)
Valentin Rauca (chitară)
Cristian Csapo (chitară)
Titus Vădan (bass)
Tamás Adorjáni (tobe)
Lehel Kiss (clape)

Sursa articol: Panikon Grimus