Inca de la inceputul anilor '90, pe scena rockului norvegian, incep sa se puna bazele unei noi subculturi, o reactie impotriva celei dominate de mai vechiul slogan Sex, drugs and rock'n'roll. A te ridica impotriva a ceea ce defineste cel mai bine lumea artistica din care faci parte poate starni multe controverse, avand ca rezultat atat o deviere a mesajului, cat si numeroase respingeri din partea celor implicati. Intrebarea fireasca este cum va reusi sa supravietuiasca o subcultura subversiva, avand in vedere originile sale, o subcultura care, inclusa in fenomenul pop culture, vrea să se elibereze, aruncand in aer fundamentul pe care se sprijina. Va fi ea corect inteleasa si integrata universului cultural caruia ii apartine?
Acestea ar fi unele dintre problemele pe care aparitia black metal-ului norvegian pare să le starnească prin incercarea lui de a inlocui, cu un sound nou si original, acele formatii, producatoare a mii de albume ce „sunau toate la fel“ (Varg Vikernes) şi promovau o estetică a utilului printr-o artă a delectării. Sub imboldul nemulţumirii faţă de cultura heavy metal, Varg Vikernes va crea, în 1991, Burzum, proiect solo care prin muzica lui „mai personală şi mai originală“ urmărea să fie un nou început. Interesant este că reacţia de respingere a direcţiei
dominante nu a dus la promovarea unei arte gratuite pe modelul celei moderniste, ci a continuat să impună o funcţie diferită de cea pur estetică (esteticul rămîne în plan secund, totuşi trebuie remarcat faptul că plasează scopul de atins în afara sistemului, pe modelul sistemelor de valori anterioare romantismului, refuzînd simplul divertisment).
Muzica este transformată în magie, avînd ca scop principal o respiritualizare a lumii; ea se transformă într-o vrajă, incantaţie făcută să îţi deschidă porţile către acea dimensiune ascunsă; ea transmite o stare de spirit, o atmosferă întunecată, şi nu o serie de concluzii.
În ciuda simplităţii ei evidente, deloc căutate, ea urmăreşte să inducă prin repetiţie starea de transă revelatorie. Organizată pe mai multe niveluri, ce nu se confundă între ele, dar intră în armonie păstrîndu-şi individualitatea, Burzum creează imaginea unei structuri în care elementele de ambiental, de pop-rock şi strigătele din fundal se suprapun, lăsînd impresia unui univers alcătuit din lumi distincte, care nu pot interacţiona decît prin armonii sonore. Atunci cînd elementele de pop încep să domine, aşa cum se întîmplă în Filosofem, ele sînt mereu dublate în profunzime de sunete ce accentuează disperarea şi lipsa de speranţă. Găsim aici similitudini cu descrierea pe care o face Blaga descîntecelor şi muzicii rituale a triburilor negre „o cotropitoare muzică de-un ritm insistent şi monoton, toate înzestrate mai mult cu darul de a vrăji decît de a însenina sau a mişca“. Însă, din perspectiva unei teorii a receptării, ea va putea fi corect percepută doar prin aplicarea coordonatelor unei gîndiri magice, o gîndire care nu mai este proprie omului actual. Acesta din urmă va avea permanent tendinţa de a interpreta mesajul, folosind o logică nepotrivită. Varg Vikernes a vorbit adesea de o voinţă de putere, totuşi strîns legată de conceptul de magie – o voinţă de putere a spiritului: „magia este imaginaţie, simbolism şi voinţă de putere. Dacă îţi imaginezi ceva cu puterea minţii, îl vei face să se împlinească în realitate, asta numai dacă voinţa ta de putere are tăria necesară, sau dacă ai destulă putere spirituală“. Dincolo de toate reacţiile negative provocate, scopul artei sale era de a întări puterea şi substanţa „sufletului“.
Gîndirea magică nu are, atunci cînd este înţeleasă corect, nimic nociv, dimpotrivă, caracteristică oricărei culturi („sarea oricărei culturi“, pentru a rămîne alături de Blaga) ar putea fi un factor de apropiere şi nu unul de izolare. În plus, îmbinîndu-se cu diferite mitologii şi orizonturi spirituale, ajută la păstrarea tradiţiei – continuitate şi nu ruptură. Este punctul în care filozofia black metal-ului se desprinde evident de modernitate şi printr-o nouă concepţie asupra timpului pe care o promovează („ideea de modernitate nu ar putea fi concepută decît în parametrii unei anumite conştiinţe a timpului, anume în aceea a timpului istoric, linear şi ireversibil, curgînd neîntrerupt înainte. Modernitatea nu ar avea nici un sens într-o societate pentru care conceptul temporal-secvenţial de istorie nu înseamnă nimic şi care îşi organizează categoriile temporale conform unui model mitic şi recurent“ – Matei Călinescu). Este vorba despre o eternitate care îşi anulează caracterul static prin coborîrea în timp a unor
elemente ce-i intră în alcătuire, şi care se întorc îmbogăţite. Astfel, eternul evoluează fără a fi atins de mişcarea temporală – evoluţie liniară şi circularitate, în acelaşi timp („The gods created our univers, the physical world influenced by time, to change, purify, enhance and improve the powers of the vyr∂*. The tiny spark given to each man when he or she is born can grow into a bright and shining star, if we play our cards right in life. Had this spark never existed in time, it would simply have remained a spark forever. Without time there can be no
growth, and without growth there can be no birth or positive change“ – Varg Vikernes). Cele două dimensiuni temporale sînt permanent puse în legătură de increatul aflat la limita dintre ele: „I immaterialize/And Slowly Drift/Into the Unknown/With the Cold Winds with Soul/ The Wintery Plains Lie Untouched/ I Ride on My Elements/Towards the Stars Unseen...“. Avem de-a face cu o aspiraţie către puritate, fără a se confunda cu ideea de nevinovăţie, ci mai degrabă cu o stare a sufletului în metamorfozele lui spre desăvîrşire.
Reacţii, controverse
De ce ne-am limita, într-o discuţie despre black metal, la viziunea unui singur artist? Nu riscăm să reducem fenomenul, să denaturăm concluziile? Dar începutul se află, în cele din urmă, aici, în această ideologie pe care Vikernes a vrut să o promoveze, şi al cărui mesaj a fost degenerat. Întoarcerea la păgînismul strămoşilor, nuanţele de tradiţionalism, adesea prea radical afirmat, concomitent cu arderea unor biserici în Norvegia (eveniment pe care
mulţi artişti black metal l-au prezentat într-o lumină pozitivă), a declanşat un adevărat val de acuzaţii ce asociau black metal-ul cu satanismul, cu atît mai mult cu cît artiştii, printre care şi Varg Vikernes, au vorbit despre satanism în revolta lor împotriva creştinismului şi a tradiţiei iudeo-creştine; era o formă de negare şi nu o faţă a bisericii satanice. Totuşi, ideea satanismului a fost preluată şi răspîndită cu încîntare de mass-media, şi a prins de minune în rîndul adolescenţilor. Ce a urmat? Posibilitatea creşterii numărului de fani şi implicit a numărului de albume vîndute şi a biletelor la concerte. Bani pentru divertisment – înapoi în pop culture şi în capitalism! Latura întunecată a existenţei se vinde aproape la fel de bine ca binele şi lumina, atîta timp cît ne delectează.
Într-adevăr, o gîndire magică, o altă logică după care să fie analizată lumea, ar fi permis accesul la filozofia iniţială (încă promovată de unele formaţii de black), însă tocmai această filozofie, preluată şi interpretată de o altă cultură va fi modificată după structurile şi conceptele cu care aceasta din urmă operează. Integrarea este posibilă numai prin transformare conform legilor sistemului care vrea să te absoarbă. Mişcarea black metal se adresa adepţilor pop culture, se născuse din pop culture, urma să fie interpretată de iubitorii pop culture, iar rezultatul nu putea fi altul. Totuşi, mesajul ei de început continuă să existe în paralel cu celelalte concluzii denaturate, iar decizia finală stă în puterea ascultătorului de a alege varianta corectă.
„While we may believe/our world – our reality/to be that is – is but one/manifestation of the essence/ Other planes lie beyond the reach/ of normal sense and common roads/ But they are no less real/than what we see or touch or feel”
(Varg Vikernes ).
* Vyr∂ sau wyrd este un concept în engleza veche. Conceptul subliniază legătura dintre toate acţiunile şi lanţul determinist format de acestea. Este asemănător conceptului de predestinare însă nu este un echivalent al acestuia. Spre deosebire de predestinare conceptul nu exclude intenţionalitatea individului şi schimbarea destinului acestuia.
Sursa:
Metalhead
Acasa 
Subiect: Black metal-ul intre magie si pop culture 
Sam Oct 04, 2008 2:01 am
.
. Da' nici sa te bazezi doar pe ce-a zis el intr-un articol despre black (cine l-o fi scris).
si ma simteam ca la licitatie asa ca ciocul mic
