In the Woods... - Live At The Caledonien Hall ( 2003 )

Live album, Prophecy/Karmakosmetix
August 25th, 2003
In USA released by The End Records.

- Mista Transit / vocals
- C:M Botteri / bass
- X-Botteri / guitar
- A. Kobro / drums
- Christer A. Cederberg / guitar
- Oddvar A:M / guitar
- Björn / guitar
- Synne / female vocals
- Stein / bass

Also Released as a Limited 3CD Edition

Disc 1
1. Introducing 02:21
2. Medley On Heartworks 08:46
3. Heart Of The Ages 06:04
4. Beer 04:45
5. White Rabbit (Jefferson Airplane cover) 03:27
6. Mouring The Death Of Aases 05:23
7. 299.796 km/s 10:32
8. I Am Your Flesh 06:41
9. Kairos! 03:18
10. Weeping Willow 10:13
11. Omnio (Pre) 10:21
Disc 2
1. Omnio (Bardo + Post) 14:21
2. Empty Room 10:24
3. Don’t Care 09:02
4. Dead Man’s Creek 07:22
5. Karmakosmik 06:39
6. Path Of The Righteous 06:06
7. Titan Transcendence 05:04
8. Epitaph 08:53
9. Closing In 05:51
Total playing time 02:25:33
Mi-e greu sa vorbesc despre acest album tocmai din cauza ca imi place atat de mult; il vad drept unul din cele mai interesante din aria black metal – progressive – ambiental . Nu s-au bucurat de succesul binemeritat si pe deasupra nu au rezistat ca trupa. De altfel multe trupe foarte buna s-au despartit, precum The blood divine sau Decoryah dovada ca succesul nu e neaparat legat de calitatea muzicii. Trupa a inceput sub numele Green Carnation in 1990, dar dupa ce a plecat compozitorul principal la Emperor: Tchort, si-au schimbat numele. Odata cu destramarea, Tchort s-a intors la vechiul proiect Green Carnation.

Dar trecand la subiect e vorba de o evolutie prin care au trecut multe trupe, de la un sound mai brutal, la tente progresive, atmosferice; principala sursa de inspiratie a fost fara indoiala Pink Floyd. Doar ca In the Woods… au urmat alta cale de unde si sunetul unic. Muzicienii isi stapanesc suficient de bine instrumentele incat sa poata experimenta, atata live cat si pe albumele de studio, construind o atmosfera speciala, densa si misterioasa. Vocalul nu e partea forte, mi se pare destul de sec in schimb Synne Diana Soprana e una din cele mai bune soliste live.

Albumul e un tot unitar; e greu sa separi piesele ca entitati de sine statatoare; dar atmosfera creata e superba, cu conditia sa ai rabdare sa asculti piesele, uneori chiar foarte lungi. Nu e o muzica potrivita pentru rockoteci, nu e nici muzica de ambient e mai mult de atat si in acelasi timp prea diluata incat sa se impuna.

Nu cred ca sunt sanse sa se reuneasca vreodata, nici sa devina mai cunoscuti. Totusi nu cred ca o sa mai fie suprinsa atata de bine natura, padurea, necunoscutul, serile, muntii in muzica ca in acest obscur album.

Piese de rezistenta: Medley On Heartworks, Mouring The Death Of Aases